4.3. Scrierea locuțiunilor


4.3. Scrierea locuțiunilor

  1. Locuțiunile se scriu în general în cuvinte separate[1], nedeosebindu-se grafic de grupurile libere de cuvinte. Este vorba de locuțiuni:
    1. adjectivale: altfel de „diferit”, astfel de „asemenea”, de prim rang „de calitatea întâi”;
    2. adverbiale: !altă dată „în altă împrejurare”, !alte dăți „în alte împrejurări”, !cu bună știință, *de bunăvoie „benevol”, de altfel „de altminter”, *în jur „în preajmă”, *în jur de „aproximativ”;
    3. conjuncționale: *chit că, dat fiind că (considerată și îmbinare liberă), !odată ce, *până ce, *până să;
    4. interjecționale: !Doamne ferește;
    5. prepoziționale: *de jur împrejurul, *în ciuda, *în jurul, *în locul, !odată cu;
       !În locuțiunile odată ce „după ce, din moment ce” și odată cu „în același timp cu”, adverbul odată se scrie într-un cuvânt.
    6. pronominale: !Domnia Lui, !Excelența Sa, Înalt Preasfinția Voastră, !Măria Ta;
    7. substantivale: aducere aminte „amintire”, alter ego „dublu”, !băgare de seamă „atenție”;
    8. verbale: a aduce aminte „a aminti”, a avea de-a face, a băga de seamă „a observa”, a da năvală „a năvăli”;
      Scrierea în mai multe cuvinte distinge unele locuțiuni de cuvintele compuse cu o componență identică sau asemănătoare, scrise într-un cuvânt (altădată „odinioară”, fiindcă „deoarece”), sau de grupuri de cuvinte scrise diferit (de alt fel „de alt soi”).
      Din punctul de vedere al scrierii ca locuțiuni nu sunt semnificative situațiile în care unele elemente din componența lor sunt scrise cu cratimă din motive foneticetotdeauna (de-a berbeleacul, !dintr-odată) sau accidental, pentru a reda rostirea lor în tempo rapid (*așa și așa/așa și-așa) - sau pentru că sunt cuvinte compuse (!de (pe) când Adam-Babadam).
  2. Se scriu cu cratimă unele locuțiuni adverbiale rimate sau/și ritmate: calea-valea, câine-câinește, fuga-fuguța, treacă-meargă, vrând-nevrând.
  3. Se despart prin virgulă grupurile componente ale unor locuțiuni adverbiale cu structură simetrică, uneori rimate sau/și ritmate: cu chiu, cu vai; de bine, de rău; de voie, de nevoie.
    Vezi și 4.2.5. Numerale.

Note

  1. Deoarece nu pun alte probleme de scriere decât cele generale, precum și ale componentelor lor, multe locuțiuni — interpretate uneori și ca grupuri de cuvinte — nu au fost incluse în DOOM1, în DOOM2 adăugându-se un număr restrâns.

Alte articole lingvistice

Calcuri greșite
Despre majoritate
Din și dintre
Flexionarea cuvintelor compuse
Forme de plural greșite
Forme greșite ale cuvintelor
Ghid de exprimare corectă
Niciun sau nici un?

Alexandru Graur

Mi-ar *place

Dan Alexe

Despre legăturile românei cu albaneza

Dezbateri

Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â

DOOM2

0. Principalele norme ortografice
1.1. Literele
1.2. Semnele ortografice
2. Reguli de scriere și de pronunțare literară
3. Scrierea cu literă mică sau mare
4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor
4.2. Scrierea cuvintelor compuse
4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor
6. Câteva norme morfologice

Încercări de îndreptare

Cuvinte fără explicaţii
Numere şi genuri

Mioara Avram

0. Prefață
I. e sau ea?
II. ă sau e?
III. ă sau î?
IX. i sau î?
VI. h sau c(h) sau k(h)?
VII. Cu sau fără h?
VIII. i sau ii (și ii sau iii)?
X. ia sau iea, iia?
XI. Cu sau fără i final?
XII. î sau â?

Punctuație

Apostroful
Blancul
Punctul
Semnul întrebării