Informaţii | Contribuie | Ghid de exprimare | Unelte | Top | Contact Toate sursele DEX '98 DEX '96 DEX '84 DEX '75 DEX-S '88 Sinonime Antonime Dicţionar ortografic NODEX DAR DGE DER DLRA DLRC DLRM DMLR DN DOOM DOOM 2 MDA MDN Neoficial DLRLV DLRLC Caută în tot textul definiţiilor (explicaţie)

DEX online Dicţionare ale limbii române Peste 360.000 de definiţii

VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s.m. I. Adj. (Despre oameni şi manifestările lor) 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act voluntar = acţiune săvârşită de cineva în mod conştient, voit. 2. Care exprimă voinţă. 3. Care îşi impune voinţa; autoritar. II. S.m. Persoană care intră în armată din proprie dorinţă spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie iniţiativă sau care se facă un serviciu de bunăvoie şi dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s.m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 13 Apr 2004 | Greşeală de tipar

VOLUNTÁR adj. 1. v. benevol. 2. v. autoritar.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

Voluntar ≠ involuntar, neintenţionat, nevoluntar
Sursa: Antonime | Trimisă de siveco, 3 Aug 2004 | Greşeală de tipar

voluntár adj. m., s. m., pl. voluntári; f. sg. voluntáră, pl. voluntáre
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

VOLUNTÁR¹ ~ă (~i, ~e) 1)(despre persoane) Care acţionează de bună voie, din proprie iniţiativă. 2) Care îşi impune voinţa; autoritar. 3) (despre acţiuni) Care se face fără constrângere. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontarie
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar

VOLUNTÁR² ~i m. 1) Persoană care cere singură să facă serviciul militar, fără a avea această obligaţie. 2) Persoană care se oferă să facă ceva dezinteresat. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontaire
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar

VOLUNTÁR, -Ă adj. 1. Făcut de bunăvoie, nesilit de nimeni; liber consimţit. 2. Care caută să-şi impună mereu voinţa; cu voinţă (fermă); încăpaţânat, îndărătnic. // s.m. Militar care participă la o campanie sau se înrolează în armată din propria dorinţă, de bunăvoie, neobligat (înainte de a fi împlinit vârsta necesară). [< lat. voluntarius, cf. fr. volontaire, it. volontario].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 29 Oct 2005 | Greşeală de tipar

VOLUNTÁR, -Ă I. adj. 1. făcut de bunăvoie; liber consimţit. 2. care exprimă, denotă voinţă. ♢ care îşi impune voinţa; autoritar; încăpăţânat, îndărătnic. II. s. m. 1. militar care participă la o campanie, la o acţiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorinţă. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie şi dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greşeală de tipar

Starea curentă: 369.592 de definiţii, din care 0 învăţate în ultima lună. Copyright (C) 2004-2010 DEX online (http://dexonline.ro). Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note.