Spânzurătoarea

imagini © dexonline.ro

SORTÍ, sortesc, vb. IV. Tranz. (în superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SORTÍ, sortesc, vb. IV. Tranz. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sortí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortésc, imperf. 3 sg. sorteá; conj. prez. 3 să sorteáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sortésc v. tr. (d. soartă). Destinez, ursesc, hotărăsc soarta: cum țĭ-a fost sortit, așa aĭ să trăieștĭ ! – Și sorțésc (după sorț).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink